La 24 ianuarie 2020, poporul român și România se prind în ”Hora Unirii” și sărbătoresc, cu mare bucurie și încredere, 161 de ani de la Unirea Principatelor Române, Moldova și Țara Romnească.

       Mica Unire, sub conducerea unitară a domnitorului pământean, colonelul Alexandru Ioan CUZA, ales domnitor succesiv, la 5 ianuarie 1859 - în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 - în Ţara Românească,a declanșat procesul ireversibil de realizare a statului național unitar roman, a  constituit fundamentul realizării României Mari și a confirmat cursul spre modernitate a țării.

În cinstea evenimentului, reprezentanții Consiliului Director al Fundației ”Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Birunință”, alături de reprezentanți ai Ministerului Apărării Naționale, ai structurilor asociative din domeniul apărării și ai altor instituții ale administrației publice centrale și locale, vor depune o coroană de flori la monumentul domnitorului Alexandru Ioan CUZA, din Dealul Mitropoliei, București!

      REPERE ISTORICE:

- la mijlocul secolului al XIX-lea, soarta Principatelor Ţării Româneşti şi Moldovei se afla în mâinile Imperiului Otoman şi ale Rusiei Ţariste, care se opuneau unirii lor;

- 24 mai 1848, Braşov: adoptarea programului-legământ ''Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei'';

- primăvara anului 1849 Imperiul Otoman şi Rusia Ţaristă au încheiat la Balta-Liman o convenţie care afecta grav suveranitatea Principatelor, prin numirea domnitorilor ţărilor româneşti direct de sultan, cu acordul Rusiei Ţariste, consideraţi înalţi funcţionari ai Imperiului Otoman. În Moldova a fost înscăunat Grigore Alexandru Ghica, iar in Ţara Românească Barbu Ştirbei;

- 1853: războiul Crimeii:  ambii domnitori şi-au pierd scaunul domniei când trupele ruseşti au ocupat Principatele, fiind urmate, după retragerea lor, de cele habsburgice şi otomane;

- 30 martie 1856, Tratatul de la Paris, încheiat cu înfrângerea Imperiului Ţarist:

¤Protectoratul Imperiului Rus era înlăturat, iar Principatele urmau să beneficieze de garanţia colectivă a Marilor Puteri, se păstra suzeranitatea otomană, dar se garanta independenţa administrativă, erau realipite Moldovei judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail;

¤constituirea Divanurilor Ad-hoc, în care urmau să fie prezenţi, pentru prima dată şi ţărani, alături de reprezentanţi ai Bisericii, ai marii boierimi şi ai burgheziei, chemați să se pronunţe în problema Unirii;

¤în locul celor doi domnitori au fost numiți caimacani;

¤Comitetele Unirii, formate din rândurile intelectualilor patrioţi moldoveni şi munteni reîntorși acasă din Europa;

-  1858: Marile Puteri europene acceptau, prin Convenţia de la Paris, uniunea între cele două ţări, cu instituţii proprii, dar cu armată şi Curte de Justiţie comune şi cu o Comisie Centrală la Focşani, care urma să facă legi de interes comun;

-  un singur domn, un stat unitar: colonelul Alexandru Ioan CUZA a fost ales domnitor succesiv: la 5 ianuarie 1859, în Moldova şi la 24 ianuarie 1859, în Ţara Românească. Prin Unirea Moldovei cu Ţara Românească s-a format un stat unitar care a adoptat numele de România, cu Capitala la Bucureşti, cu o singură Adunare şi un singur Guvern. Era primul pas pe calea înfăptuirii statului naţional unitar român. 

- 1861, Conferinţa de la Constantinopol: recunoașterea deplină a Unirii, când Înalta Poartă a renunţat la toate condiţiile pe care le solicitase anterior. Austria, în schimb, era dispusă să recunoască Unirea doar pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza;

- 1862: CUZA a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică;

-1866: unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România;

-24 ianuarie 1859 - 11 februarie 1866, domnia și reformele lui Alexandru Ioan CUZA, care au pus bazele dezvoltării moderne a României:

· organizarea Armatei naţionale moderne;

· reforma fiscală în 1861, prin care se instituia impozitul personal şi cel funciar;

· secularizarea averilor mănăstireşti în 1863, cu scopul de a trece în proprietatea statului marile averi ale bisericilor si mănăstirilor;

·  legea rurala din 1864, prin care au fost împroprietătiţi peste 400 de mii de ţărani şi alţi 60 de mii au primit locuri de casă si grădini; reforma agrară a desfiinţat servituţile şi relaţiile feudale şi a reprezentat unul din cele mai însemnate momente din istoria României modern;

· reforma justiţiei, fiind concepute o nouă lege electorală, Codul Civil şi Codul Penal inspirat de legislaţia franceză;

· învăţământul primar a devenit obligatoriu şi s-au înfiinţat Universitatea de la Iaşi în 1860, cea din Bucureşti în 1864.

- în noaptea din 10 spre 11 februarie 1866: Alexandru Ioan Cuza a fost forţat de complotiştii din „monstruoasa coaliţie" să renunţe la tron în. La finalul zilei, domnitorul a fost obligat să părăsească ţara. Avea să moară în Germania, la 15 mai 1873, la doar 53 de ani.

Surse:

§  Istoria poporului român, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970;

§  Adăniloaie Nichita, Petric Aron, Unirea Principatelor Române, Editura Politică, Bucureşti, 1966;

§  Netea, Vasile, Spre unitatea statală a poporului român, Bucureşti, Editura Ş̦tiinţ̦ifică şi Enciclopedică, 1979.;

§  Suciu, Dumitru, Monarhia şi făurirea României Mari, Bucureşti, Editura Albatros, 1997, ISBN 973-24-0420-5.

       În semn de recunoștință a națiunii și a elitei românești care au pus bazele statului român modern, prin realizarea Micii Uniri, membrii Consilului Director al Fundației transmit toate gândurile bune și:

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA UNITĂ!,

LA MULȚI ANI, SĂNĂTATE ȘI BUCURII TUTUROR ROMÂNILOR

în credință, dragoste de țară, prosperitate, libertate, demnitate și curaj!

DIRECTOR DE RELAȚII PUBLICE, Col. (r) Nicolae IVAN